300…

Am fost la premiera 300… Inca ma mai gandesc la el, cred ca ar trebui sa-l mai vad o data. M-am asteptat la mult mai mult de la filmul acesta si am fost initial putin dezamagita. Si totusi…nu e un film de la care sa iesi si sa-l uiti instant.

Filmul e o metafora asta e clar. E David contra Goliat…razboinici contra monstrilor…

“tonight, we dine in hell!” - memorabil

 Nu mi-a placut tradatorul mostruos (la trup). Ce-a vrut sa spuna? Daca esti urat la trup esti si la suflet sau uratenia sufletului era de fapt cea pe care o vedeam noi la suprafata? In sfarsit… a doua oara voi urmari cu mai multa atentie unele momente, povestea deja o stiu…

La iesire din cinema aud in spatele meu: “-Ai vazut ma ce ghiuluri si ce belciuge avea ala?”

OK…fiecare a vazut ce a vrut in filmul asta. Deci e clar pentru toate gusturile. Unii vad o metafora, unii doar batalia, unii curajul, altii ghiulurile

Ideea finala care ramane e ca filmul merita atentie.

And …. “THIS IS SPARTA!!!”

Primavara cu miros de cauciucuri :D

E clar , e primavara. M-am oprit sub un pom si-am mirosit prima ramurica inflorita pe anul acesta. Era un cais inflorit si mirosul dulce acrisor mi-a gadilat narile si sufletul.

Vreau sa mai stau cateva saptamani si sa plec intr-o excursie …in Moldova. Vreau sa revad manastirile si vreau sa le vad primavara. Agapia, Voronet, Secu…. scaldate in soare dulce primavaratec, iar mireasma delicata a primelor flori plimbandu-se usurel printre zidurile mustind de istorie. 

Acum avem si cu ce sa ne ducem… avem masina. Dupa cateva saptamani de “lupte” psihologice, am cedat. Nu e Opel, nu e Colt, e Matiz. Ciudata alegere tinand cont de ce am enumerat inainte? A fost o alegere … necesara E o poveste lunga si nu merita scrisa aici, pentru ca nu ma intereseaza sa mi-o amintesc peste ani. E Matiz si gata!

Bun…ne-am scos “carabusul” la plimbare prin imprejurimi, Ploiesti, Ialomita ca sa facem rodajul si sa pregatim ceva mai consistent. Manastirile…

Daca vreti sa va luati cumva masina…pregatiti-va nervii, slefuiti-i bine …la fel si dintii pentru ca problemele nu intarzie sa apara.

Prima: Unde parchezi “fiara”?

Clar …in fata blocului ca doar nu o las in curtea firmei. Nici nu m-am gandit ca ar aparea vreo problema dat fiind ca fostii proprietari ai apartamentului au lasat libere 3 locuri de parcare( obicei strabun se pare…un locatar cu 4-5 locuri de parcare…ce conteaza ca mai vin noi amariti care n-au unde). Problema a aparut … “Noi avem locurile de parcare de 25 de ani…nu veniti voi sa schimbati regulile….”(atentie….se tipa cand se spun lucrurile astea). M-am mirat un pic….in 25 de ani, a picat comunismul, s-au schimbat N guverne, am intrat in UE si totusi ei nu s-au schimbat.

Mi-am testat putin coardele vocale asupra unei vecine care isi parcase o rotofeie Octavia fix in fata Matizului meu in ciuda faptului ca erau locuri libere. ( Sa nu uit sa precizez…nu au locurile platite…sunt mostenite doar din tata in fiu). Mi-am eliberat masina si am luat-o din locatar in locatar sa aflu cine ne-a blocat locurile…”mostenite” de la fostii.

In sfarsit, dupa lupte si “care pe care” am izbandit!!!! E parcata!!!!

Dependente…

M-a taguit Doru si raspund provocarii cu greu. De ce sunt dependenta? Pai nu stiu…sunt o fire foarte independenta

Dependentele sunt pentru oameni slabi zic eu…suntem dependenti pentru ca vrem sa fim dependenti, ne place , iubim mica sau marea noastra dependenta.

Intradevar exista dependente placute, dulci sau valurite cum are Doru.

Eu sunt dependenta de familie. Adica…nu poate trece o zi fara sa vorbesc cu ei sa ma gandesc la ei….

Dependenta=Obsesie?

Daca da…atunci sunt dependenta de fotbal. Rusinos? Banal? Nu-mi pasa. Asa am fost mereu…

Sa recapitulez:

1. Familie

2. Fotbal(o anumita echipa mai precis)

Aaaaaa…da…cu siguranta sunt dependenta de NOU. Urasc rutina, o resping cu incapatanare!!!

 Hei Ruxx ai ceva sa-mi spui? Stiu ca esti ocupata zilele astea dar…vreau sa stiu daca esti obsedata! Ce urat suna…scuza-ma…daca esti dependenta de ceva…

ultimele zile…

Desi Ruxx nu m-a onorat cu taguirea eu am citit postul si ideea m-a pus pe ganduri. Oare ce as face daca aflu ca planeta mai are 2 saptamani de viata? Acum as putea spune multe, dar cu adevarat, nu pot sa stiu decat in momentul respectiv. Corect, nu? Ce as face eu, depinde si de ceilalti, ori se stie ca in situatii de-astea “fatale” incepe sa iasa mizeria umana la suprafata. Jafuri, violenta…

Eu mi-as aduce fratele in tara si m-as duce la familia mea. As vrea sa-i duc pe ai mei sa vada Delta, Vatra Dornei, Branul, manastirile Moldovei. As sta noapte si zi sa ma uit in ochii lui Marius si sa cred ca lumina lor imi va ramane intiparita pe vesnicie in suflet…daca acesta va fi nemuritor. Mi-as suna prietenii sa le spun cat au insemnat pentru mine. Ultimile imagini, sunete, senzatii cu care as vrea sa plec sunt zambetul parintilor mei, vocea fratelui meu, sarutul iubitului meu.

Sunt multe lucruri pe care vreau sa le fac in viata si O SA LE FAC daca am timp. Dar daca nu as mai avea timp nu as vrea decat sa petrec cat mai mult timp cu cei pe care ii iubesc…si daca se poate sa le arat lor ce nu au reusit sa vada pentru ca s-au sacrificat pentru mine….

Si unde sa ma gaseasca finalul apocaliptic?

Cu capul pe un mormant,mormantul ei… soptind ca o voi iubi mereu…iar acum vom fi din nou cu totii…impreuna…mereu

Planeta…in pericol!

De ceva timp a aparut o problema. O problema mondiala, o problema extrem de grava, problema care ne afecteaza pe toti. Sincera sa fiu, am incercat s o ignor, gen “trece”, “se rezolva” sau “ce nu stii nu te doare”…Ei bine, nu-i chiar asa. Problema asta ar trebui sa ne intereseze pe toti, pentru ca pe toti ne afecteaza…iremediabil…Aseara am vazut un film…the day after tomorrow

Filmul a fost realizat cu ceva timp in urma, dar daca l-as fi vazut acum un an sa zicem, l-as fi considerat pura fictiune, “vrajeala”, “ce sa spun”, “plictisitoooor”, in cel mai bun caz “mai avem pana sa ajungem acolo”.Vazut ieri, filmul m-a ingrozit, m-a inghetat! Dupa terminarea lui brusc mi s-a parut foarte frig in casa .

Filmele horror nu m-au speriat niciodata cu zombie, varcolaci, fantome. Mi se par chiar comice. Sunt doar imaginatie, mai mult sau mai putin bolnava.Posibila realitate , in schimb, sperie! Hotul care te asteapta langa usa blocului cu cutitul, cutremurele, inundatiile, meteoritii, bolile si acum…incalzirea globala, modificarea climei, disparitia rasei umane.

Sute de ani am exploatat la sange aceasta planeta, am torturat-o cu salbaticie sub “scutul” evolutiei, al dezvoltarii. Acum cand e in agonie, ne dam seama ca o iubim, ca avem nevoie de ea? Oare o mai putem salva? Prin terapie intensiva, perfuzii, respiratie artificiala?

Batrana noastra CASA…e iubitoare si rabdatoare…Poate ca ar vrea sa ne mai dea o sansa. Dar noi vrem cu adevarat? Marile puteri mondiale vor? Marii magnati ai petrolului vor? Sau ei deja si-au pregatit o noua casa? Nu vreau sa fac aici un articol stiintific, daca vrea sa citeasca cineva rapoartele cu privire la situatia aceasta, doar da pe Google “incalzire globala” si search. Sunt 179 000 de rezultate doar in limba romana.

Eu vreau doar, scriind aici, sa semnez “un pact de neagresiune” cu planeta.Vreau sa ma duc la tara si sa plantez un pom, vreau sa reciclez…Scrieti si voi macar cateva randuri, aratati ca va pasa, gasiti metode de a opri distrugerea planetei!!!