Oltenia

Sambata dimineata urcam bagajele in “carabus” si impreuna cu mama si tata decolam in Oltenia!!!

Familia mamei e de acolo, dintr-un sat, Boghea, comuna Gorunesti, aproape de Balcesti…si n-am mai fost de cand aveam 6 ani. Nu-mi vine sa cred. Aproape ca uitasem tot , inclusiv perfectul simplu, dar bag seama ca era pitit undeva in inima…si acum mi-am amintit. Vad casa bunicii, o vad pe ea, ii aud povestile, imi vad verii si prietenii de joaca, imi vad fratii si parintii tineri…Oltetul susurand potolit printre pietre, paduricea si tufele de mure de pe deal…banca din fata casei…imi amintesc ca in fiecare vara in acea banca (tevile din care era facut spatarul) isi faceau cuib niste afurisite de viespi de care eram ingrozita. Mi-aduc aminte cum faceam “burta vacii” in nisipul ud  de langa Oltet (topaiam cu picioarele in nisip pana se facea un fel de groapa moale si apacioasa…ca o burtica).

Oare mai e la fel? Sunt constienta ca matusa si unchiul sunt batrani, ca verii mei au copii mari, dar oare sunt la fel de veseli si vorbareti? La fel de primitori? Oare satul si-a pastrat aerul de colt de rai uitat de lume? Sau e plin de vilele capsunarilor?

Oare a secat Oltetul? Au taiat padurea? Auzisem niste zvonuri…Matusa o fi pastrat gradina de flori a bunicii? Sau fantana? Imaginile copilariei mele mi se ciocnesc bezmetice in minte…ca niste bondari prinsi intre geamuri…asteapta sa ajung acolo si sa iasa la lumina…

Mi-e teama…recunosc…imi tresalta inima cand ma gandesc ca ajung din nou acolo si mi se strange stomacul de teama sa nu fiu dezamagita…

 Vreau sa fac poze…multe multe si sa am ce povesti cand ma voi intoarce…Vreau sa redevin olteanca macar 2 zile

P.S.   Oare cum o sa reuseasca Marius sa se descurce cu vorba verilor mei…iute si ….olteneasca ? Abia astept sa vad…

Pana atunci sa facem pregatire la gramatica:

” Eu fusei

   Tu fusesi…

Ududoi…buduroi…etc…”

GPS

A venit toamna. Cu ce sa o compar…cu plecarea pasarilor calatoare (mai bine nu ca incep sa ma gandesc la aviara :D)…sau cu nuntile???
Pai am fost deja la o cununie, sambata asta…si sambata viitoare ma duc la o nunta cu toate atributele:primarie, biserica, nasi, popa, local.
Cununia la care am fost acum …trebuie sa recunosc ca m-am simtit super. Am plecat vineri seara din Bucuresti cu o masina de imprumut. Si cum drumul era lung (Ludasi - Bacau va zice ceva?) am luat cu noi si un GPS…tot de imprumut. Ce ti-e si cu tehnologia asta dom’le! Biata GPS-esa ( ii zic asa ca avea o voce de dama) ce-a putut sa pateasca pana la destinatie…fiindca indraznea sa ne apostrofeze ca am depasit viteza legala, a primit atata “sapuneala” verbala ca sincera sa fiu mi-e rusine sa-mi amintesc. In definitiv isi facea doar datoria nu???
Cred totusi ca doamna s-a simtit oarecum “lezata” fiindca ne-a platit-o. Mergeam noi linistiti dupa indicatiile ei pretioase si auzim la un moment dat: “In 400 m faceti brusc la stanga”. Ok…nu era prima data..trec 400 de metri…nici un drum la stanga…mergem mai departe:”Reconfigurare traseu. Mai aveti 77 km pana la destinatie” Si asta dupa ce in urma cu 200 de metri ne zisese ca mai avem 30 km. Bun…nici o problema, am ratat drumul. Ne intoarcem sa ne uitam cu atentie pe stanga. Era un local acolo si o straduta de tara langa.Intram pe straduta aia injurand madama ca ne duce pe drum de carute si ne trezim ca …se infunda…iar ea reconfigura iarasi traseul. Asa ca…ne-am dat frumos jos din masina, cu harta in mana si am intrat in local sa cerem ajutor.

Intr-un final, pe la 22:30 am ajuns si noi la prietenul nostru. Aaaa sa nu uit, evident ca am trecut de casa lui si am ajuns in alt sat.L-am sunat dar ce indicii puteam sa-i dam( o casa verde cu gard alb :D)? Am spus si noi …o troita alba…a fost o problema ca erau cateva zeci…Ne-am intors si ne-a asteptat la poarta cu un “lanternoi”…si in curte cu sarmalele pe masa…era absolut necesar acest demers noi fiind lesinati de foame.

Bun…atat deocamdata…maine poate mai scriu…despre cununia in sine si poate pun si poze…ar fi o idee nu?