Democratie

Nu stiu cum sa incep si nu stiu ce sa scriu…sunt prea mult ganduri care tropaie galagioase prin mintea mea. Ganduri care nu se mai opresc de ieri…sunt plina de ura si de dezgust si nu-mi place asta.

Ieri am plans, am lovit cu pumnii in masa…pentru oamenii care au murit in decembrie ‘89…au murit pentru ca noi sa avem dreptul de a ne decide viitorul, de a ne alege conducatorii…si ieri am vazut cum totul a fost in zadar. Oamenii m-au intrebat daca plang pentru Basescu. Nu nu pentru el, ci pentru mine, pentru noi, pentru voi, pentru cei care au crezut in acea revolutie. Da…am facut parte din categoria care a crezut ca in ‘89 a fost chiar o revolutie…

Ieri nu am fost in piata si imi va fi vesnic rusine pentru asta. Si nu voi intelege de ce m-au oprit sa ma duc…parintii mei, sotul meu. A trebuit sa renunt la un crez…acela ca oamenii pot schimba ceva in tara asta, aceea ca vocea noastra poate fi auzita…am renuntat pentru ca voua v-a fost frica…Inteleg, ati fost ingrijorati pentru mine, dar altceva nu voi intelege niciodata. De ce ati crezut ca voi face ceva nesabuit? Curajul nu inseamna nesabuinta…daca fiecare om s-ar fi temut si ar fi ramas in fata televizorului niciodata nu s-ar fi schimbat nimic in Romania. Daca ma iubiti, credeam ca ma iubiti pentru ceea ce sunt, deci si pentru principiile mele…pentru curajul meu. Pentru ca eu nu m-am temut niciodata sa spun ceea ce cred…am fost mereu mandra de crezurile mele…de mine.

Acum nu mai sunt…sunt doar trista…acum nu mai pot sa bat cu pumnul in masa ca eu cred in democratie pentru ca ieri nu am fost sa o apar. Am stat pana la ora 21 la birou pentru a nu ma duce acasa…pentru a nu ma uita la televizor. Acum nu citesc stirile si nu o sa le mai citesc multa vreme…pentru ca mi se pare ca nu mai am dreptul…sunt doar inca un individ care sta acasa comod la TV si injura “ia uite-i ma si pe aia nenorocitii…doar fura…altceva nu stiu sa faca!” nu sunt unul care se ridica si striga “nu mai fura! Te vad si nu mai am de gand sa te las!”

ultimele zile…

Desi Ruxx nu m-a onorat cu taguirea eu am citit postul si ideea m-a pus pe ganduri. Oare ce as face daca aflu ca planeta mai are 2 saptamani de viata? Acum as putea spune multe, dar cu adevarat, nu pot sa stiu decat in momentul respectiv. Corect, nu? Ce as face eu, depinde si de ceilalti, ori se stie ca in situatii de-astea “fatale” incepe sa iasa mizeria umana la suprafata. Jafuri, violenta…

Eu mi-as aduce fratele in tara si m-as duce la familia mea. As vrea sa-i duc pe ai mei sa vada Delta, Vatra Dornei, Branul, manastirile Moldovei. As sta noapte si zi sa ma uit in ochii lui Marius si sa cred ca lumina lor imi va ramane intiparita pe vesnicie in suflet…daca acesta va fi nemuritor. Mi-as suna prietenii sa le spun cat au insemnat pentru mine. Ultimile imagini, sunete, senzatii cu care as vrea sa plec sunt zambetul parintilor mei, vocea fratelui meu, sarutul iubitului meu.

Sunt multe lucruri pe care vreau sa le fac in viata si O SA LE FAC daca am timp. Dar daca nu as mai avea timp nu as vrea decat sa petrec cat mai mult timp cu cei pe care ii iubesc…si daca se poate sa le arat lor ce nu au reusit sa vada pentru ca s-au sacrificat pentru mine….

Si unde sa ma gaseasca finalul apocaliptic?

Cu capul pe un mormant,mormantul ei… soptind ca o voi iubi mereu…iar acum vom fi din nou cu totii…impreuna…mereu

Planeta…in pericol!

De ceva timp a aparut o problema. O problema mondiala, o problema extrem de grava, problema care ne afecteaza pe toti. Sincera sa fiu, am incercat s o ignor, gen “trece”, “se rezolva” sau “ce nu stii nu te doare”…Ei bine, nu-i chiar asa. Problema asta ar trebui sa ne intereseze pe toti, pentru ca pe toti ne afecteaza…iremediabil…Aseara am vazut un film…the day after tomorrow

Filmul a fost realizat cu ceva timp in urma, dar daca l-as fi vazut acum un an sa zicem, l-as fi considerat pura fictiune, “vrajeala”, “ce sa spun”, “plictisitoooor”, in cel mai bun caz “mai avem pana sa ajungem acolo”.Vazut ieri, filmul m-a ingrozit, m-a inghetat! Dupa terminarea lui brusc mi s-a parut foarte frig in casa .

Filmele horror nu m-au speriat niciodata cu zombie, varcolaci, fantome. Mi se par chiar comice. Sunt doar imaginatie, mai mult sau mai putin bolnava.Posibila realitate , in schimb, sperie! Hotul care te asteapta langa usa blocului cu cutitul, cutremurele, inundatiile, meteoritii, bolile si acum…incalzirea globala, modificarea climei, disparitia rasei umane.

Sute de ani am exploatat la sange aceasta planeta, am torturat-o cu salbaticie sub “scutul” evolutiei, al dezvoltarii. Acum cand e in agonie, ne dam seama ca o iubim, ca avem nevoie de ea? Oare o mai putem salva? Prin terapie intensiva, perfuzii, respiratie artificiala?

Batrana noastra CASA…e iubitoare si rabdatoare…Poate ca ar vrea sa ne mai dea o sansa. Dar noi vrem cu adevarat? Marile puteri mondiale vor? Marii magnati ai petrolului vor? Sau ei deja si-au pregatit o noua casa? Nu vreau sa fac aici un articol stiintific, daca vrea sa citeasca cineva rapoartele cu privire la situatia aceasta, doar da pe Google “incalzire globala” si search. Sunt 179 000 de rezultate doar in limba romana.

Eu vreau doar, scriind aici, sa semnez “un pact de neagresiune” cu planeta.Vreau sa ma duc la tara si sa plantez un pom, vreau sa reciclez…Scrieti si voi macar cateva randuri, aratati ca va pasa, gasiti metode de a opri distrugerea planetei!!!

Stereograme

Am gasit cu ce sa ma distrez la servici…cand seful sta cu spatele. De fapt daca se intoarce si ma vede….se va intreba ce-i cu mine de ma concentrez asa arzator , de parca stau sa inghit monitorul

“Stereograma = O imagine, sau o pereche de imagini, care, vizualizate corespunzator produc impresia unei imagini 3D. Luand o pereche de fotografii cu un f. mic unghi deviatie intre ele si apoi vizualizand fiecare imagine cu un ochi se poate realiza o astfel de stereograma.

Ceea ce este uimitor este ca efectul 3D poate fi produs atunci cand, privind cu ambii ochi o singura imagine, ii defocalizam un pic. Atfel de stereograme se numesc “stereograme cu puncte aleatoare”.

Incercati asa: apropiati imaginea de ochi la cca 5 cm. Fara sa focalizati privirea pe imagine, priviti tot timpul inainte, intr-un punct fix, aflat in spatele imaginii. Indepartati incet imaginea de ochi, privind tot timpul in acelasi punct din spatele imaginii. Teoretic, cand imaginea se afla la 30-40 cm de ochi, ar trebui sa o vedeti 3D.

Ideea e sa focalizezi privirea in asa fel incat fiecare 2 elemente ce se repeta, sa le vezi ca una. Poti face asta focalizand undeva in departare , ori undeva intr-un punct intre ochi si imagine. Din pacate , eu in felul asta in loc sa le vad iesite in afara, le vad pe negativ, in interior.Functioneaza pe acelasi principiu ca si imaginile pe care le vezi cu ochelari 3d (rosu-albastru sau cei cu cristale lichide).
In principiu, se ia o imagine in nuante de gri (unde negru rep inaltimea maxima , iar albul cea minima), si cu un programel se genereaza un “noise” stereotipic, dar in care fiecare 2 elemente alaturate, suprapuse de ochiul uman, dezvaluie nivele de pseudo-relief.

Recomandare (ingrijirea ochilor): Daca lucrezi toata ziua la computer, fa o pauza din cand in cand. Priveste in gol, ca atunci cand incerci sa deslusesti stereograme* sau tinteste cu privirea un punct fix foarte indepartat (poate fi coltul opus al tavanului, antena de pe cladirea de vizavi, varful unui copac de peste drum). Nu te incorda sa observi ceva, secretul este sa-ti relaxezi ochii.
Stereograme-imagini bi-dimensionale care privite intr-un anumit mod (concentrat, de la o anumita distanta, dintr-un anumit unghi) dau impresia unor imagini tri-dimensionale. “

Si linkul AICI