Democratie

Nu stiu cum sa incep si nu stiu ce sa scriu…sunt prea mult ganduri care tropaie galagioase prin mintea mea. Ganduri care nu se mai opresc de ieri…sunt plina de ura si de dezgust si nu-mi place asta.

Ieri am plans, am lovit cu pumnii in masa…pentru oamenii care au murit in decembrie ‘89…au murit pentru ca noi sa avem dreptul de a ne decide viitorul, de a ne alege conducatorii…si ieri am vazut cum totul a fost in zadar. Oamenii m-au intrebat daca plang pentru Basescu. Nu nu pentru el, ci pentru mine, pentru noi, pentru voi, pentru cei care au crezut in acea revolutie. Da…am facut parte din categoria care a crezut ca in ‘89 a fost chiar o revolutie…

Ieri nu am fost in piata si imi va fi vesnic rusine pentru asta. Si nu voi intelege de ce m-au oprit sa ma duc…parintii mei, sotul meu. A trebuit sa renunt la un crez…acela ca oamenii pot schimba ceva in tara asta, aceea ca vocea noastra poate fi auzita…am renuntat pentru ca voua v-a fost frica…Inteleg, ati fost ingrijorati pentru mine, dar altceva nu voi intelege niciodata. De ce ati crezut ca voi face ceva nesabuit? Curajul nu inseamna nesabuinta…daca fiecare om s-ar fi temut si ar fi ramas in fata televizorului niciodata nu s-ar fi schimbat nimic in Romania. Daca ma iubiti, credeam ca ma iubiti pentru ceea ce sunt, deci si pentru principiile mele…pentru curajul meu. Pentru ca eu nu m-am temut niciodata sa spun ceea ce cred…am fost mereu mandra de crezurile mele…de mine.

Acum nu mai sunt…sunt doar trista…acum nu mai pot sa bat cu pumnul in masa ca eu cred in democratie pentru ca ieri nu am fost sa o apar. Am stat pana la ora 21 la birou pentru a nu ma duce acasa…pentru a nu ma uita la televizor. Acum nu citesc stirile si nu o sa le mai citesc multa vreme…pentru ca mi se pare ca nu mai am dreptul…sunt doar inca un individ care sta acasa comod la TV si injura “ia uite-i ma si pe aia nenorocitii…doar fura…altceva nu stiu sa faca!” nu sunt unul care se ridica si striga “nu mai fura! Te vad si nu mai am de gand sa te las!”

Centre de reciclare???

Cu ceva timp in urma scriam  ca ma sperie deteriorarea rapida a planetei si ca vreau sa fac ce pot pentru a impiedica asta. Usor de zis….realitatea a fost mult mai cruda!

Am pus parchet in casa si mi-au ramas cativa saci de cutii de carton. Erau cateva kg si chiar imi era peste mana sa le arunc gandindu-ma ca daca fac asta as fi ipocrita…plang si nu fac nimic. Am deschis calculatorul sa caut pe net centre de reciclare in Bucuresti. Misiune dificila… aproape imposibila. Am gasit intr-un final o firma care se lauda ca recicleaza.

Sun:

“-Buna ziua…am gasit firma d-voastra pe net si am inteles ca reciclati carton”

“-Sunteti persoana juridica?”

“-Nu…fizica”

“-Nu strangem decat de la juridice”

“-Pai nu vreau bani pe el, vreau doar sa-l duc undeva pentru reciclare , sa nu-l arunc…”

(RASETE)

“-Stati o secunda sa intreb”

(fraza spusa de mine se repeta pentru alte urechi si…din nou rasete)

Incerc sa raman calma si sa-mi pastrez simtul umorului…desi nu mi se parea nimic amuzant la ce incercam eu sa fac.

“-Deci nu vreti bani?”

“-Nu doamna , vreau doar sa fiu un bun cetatean…desi observ ca nu prea mi se permite”

(din nou rasete…nu mai suport)

“-Unde locuiti?”

“-In Militari”

“-Ooooooo…e prea departe nu putem sa venim sa-l luam…”

“-Spuneti-mi adresa ca vin eu”

(deja se rade copios in fundal…oare o sa ma aud la stiri???)

Imi spun adresa intr-un final…sunt pe Soseaua Alexandriei…departe pentru mine

Pornesc la vanatoare de centre de reciclare prin oras…Stiam unul pe Trafic Greu…am purces acolo cu sacii dupa mine.

Ajung…surpriza…” nu reciclam decat fier, inox si hartie…nu carton…asta e afacerea mea!”

Deci e o simpla afacere…am inteles…

Am lasat sacii la tomberon…ma gandesc ca fiind separati poate ii remarca strangatorii si-i duc unde trebuie…

 Si-acum stau sa ma intreb…de ce? De ce nu exista centre de reciclare? De ce nu pot recicla pet-urile?(nu am gasit asa ceva)

Avem o conducere care-si lasa gunoiul in strada asa cum au facut petrecaretii de Paste prin paduri…avem o conducere nepasatoare fata de ceva ce difera de ciolan…

Zi mare…pentru mine…

Ieri a fost ziua mea…zi mare…pentru mine

M-am simtit bine, m-am simtit iubita. Mi-a sunat telefonul toata ziua. Telefoane de departe…telefoane de la oameni cu care nu am mai vorbit de ani. Am primit si mailuri…eu le multumesc tuturor.

Unii m-au uitat…Se mai intampla

Oricum m-am simtit rasfatata…

Deci LA MULTI ANI! pentru mine si toti cei care au avut ziua de nastere pe 11 aprilie!!!!!

Oltenia

Sambata dimineata urcam bagajele in “carabus” si impreuna cu mama si tata decolam in Oltenia!!!

Familia mamei e de acolo, dintr-un sat, Boghea, comuna Gorunesti, aproape de Balcesti…si n-am mai fost de cand aveam 6 ani. Nu-mi vine sa cred. Aproape ca uitasem tot , inclusiv perfectul simplu, dar bag seama ca era pitit undeva in inima…si acum mi-am amintit. Vad casa bunicii, o vad pe ea, ii aud povestile, imi vad verii si prietenii de joaca, imi vad fratii si parintii tineri…Oltetul susurand potolit printre pietre, paduricea si tufele de mure de pe deal…banca din fata casei…imi amintesc ca in fiecare vara in acea banca (tevile din care era facut spatarul) isi faceau cuib niste afurisite de viespi de care eram ingrozita. Mi-aduc aminte cum faceam “burta vacii” in nisipul ud  de langa Oltet (topaiam cu picioarele in nisip pana se facea un fel de groapa moale si apacioasa…ca o burtica).

Oare mai e la fel? Sunt constienta ca matusa si unchiul sunt batrani, ca verii mei au copii mari, dar oare sunt la fel de veseli si vorbareti? La fel de primitori? Oare satul si-a pastrat aerul de colt de rai uitat de lume? Sau e plin de vilele capsunarilor?

Oare a secat Oltetul? Au taiat padurea? Auzisem niste zvonuri…Matusa o fi pastrat gradina de flori a bunicii? Sau fantana? Imaginile copilariei mele mi se ciocnesc bezmetice in minte…ca niste bondari prinsi intre geamuri…asteapta sa ajung acolo si sa iasa la lumina…

Mi-e teama…recunosc…imi tresalta inima cand ma gandesc ca ajung din nou acolo si mi se strange stomacul de teama sa nu fiu dezamagita…

 Vreau sa fac poze…multe multe si sa am ce povesti cand ma voi intoarce…Vreau sa redevin olteanca macar 2 zile

P.S.   Oare cum o sa reuseasca Marius sa se descurce cu vorba verilor mei…iute si ….olteneasca ? Abia astept sa vad…

Pana atunci sa facem pregatire la gramatica:

” Eu fusei

   Tu fusesi…

Ududoi…buduroi…etc…”