Îti mai aduci aminte, doamnã?
Era tîrziu si era toamnã,
Si frunzele se-nfiorau
Si tremurau în vîntul serii,
Ca niste fluturi chinuiti,
Ca niste fluturi rãtãciti
Din tãrile durerii.
Ti-aduci aminte iar de seara
Si-amurgu-acela violet,
Cînd toamna-si acorda încet
Pe frunza-i galbenã chitara?
Pe lac ce-n lunã se-argintase
Încet o lebãdã trecea,
Si pata-i albã se pierdea
În noaptea care se lãsase…
Si-atunci, doar inimã si vise,
Ne-am dus ca lebãda si noi,
Cãlcînd nisipul plin de foi
Sub ceata care-l umezise.
Asa nãscu în plinã toamnã,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngãlbenea…
Îti mai aduci aminte, doamnã?
Cincinat Pavelescu
Stiu de mult poezia asta…o tot recitesc si amintiri se nasc timide in sufletul meu. Parca tata recita poezia asta…parca ii spunea mamei ( si eu nu stiam de unde..) :”Iti mai aduci aminte doamna?…Era tarziu si era toamna…”
Saptamanal citesc cate o poezie de genul acesta in ziarul Romania Mare!!!! Altceva evit sa citesc sa nu raman socata(o saptamana Basescu e impotent…saptamana cealalta are amanta…deja e un mister total cum reuseste… 
). Dar poeziile merita. Saptamana trecuta a fost “Salul Negru” -Puskin…
