Tag…tagulet :D

Tocmai cand credeam ca o sa ma strecor neobservata si o sa plec in concediu lasandu-mi blogul…prada lupilor…Ruxx  imi face un cadou si ma pune la treaba. Nu ma pot preface ca nu observ pentru ca e un subiect pe care il iubesc…caruia i-am acordat multe (si totusi prea putine)clipe din viata.

Asaaaa…deci trebuie sa recomand o carte…grea treaba….dar nu ma dau batuta!

Literatura contemporana nu ma multumeste. Pare fara miez si fara temelii adanci care sa o tina peste ani.

Citesc dar nu raman marcata, nu adorm gandindu-ma la ce am citit, nu simt nevoia sa recitesc iarasi si iarasi…

Au trecut 10 ani de cand am citit Potopul, Fratii Karamazov, Fata Capitanului si le vreau din nou!

Fata Capitanului am recitit-o acum cateva zile. E atat de genial de simplu scrisa! Ma iertati daca gresesc dar imaginea care mi se formeaza cand citesc literatura contemporana e ca penita artistului ramane in aer…parca ramane prea mult timp si se pierde naturaletea…parca se “screm” sa scrie. La Puskin in schimb intri imediat in atmosfera, cladesti povestea in mintea ta, vezi personajele, le simti, le “auzi” trairile.

Cartea pe care o recomand este Razboi si Pace (Voyna i mir) a lui Lev  Tolstoi…o poveste cu 580 de personaje…Tolstoi il considera un poem epic…dar nu asta conteaza nu? Este o carte ale carei coperti nu le poti deschide decat cu emotie, o carte pe care o incepi, pleci la serviciu si astepti cu nerabdare sa ajungi acasa sa mai citesti cateva capitole….

Bun…acum ii taguiesc pe innocente pentru stie sa fie si sensibila si caustica si finetea limbajului ei nu are cum sa nu aiba si o baza literara, pe eduard pentru ca as vrea sa stiu ce citeste un roman la Microsoft, si pe doru pentru ca spune ca-i plac cartile si filmele bune.

Instrucţiuni pentru cei tag-uiţi…

Acum e rândul vostru să respectaţi următoarele reguli:
1-După ce aţi fost nominalizaţi recomandaţi din toată inima o carte şi explicaţi într-un paragraf de ce (sa o faceti mai bine ca mine).
2-Nominalizaţi alte trei persoane pentru a primi tagul şi explicaţi de ce, tot într-un paragraf.
3-Anuntaţi-i că au fost nominalizaţi.
4-Nominalizaţi şi cine v-a făcut surpriza, pentru a se putea merge şi înapoi pe firul proiectului.

Succes!

Bradul…pentru voi

Astazi am impodobit bradul.

Am ales cu grija ghirlande si globuri…Le-am asezat pe crengutele plapande, pe unele cu mana tremuranda de emotie, pe altele zambind de aduceri aminte, pe unele razand din toata inima…

Am inceput sa le asez de jos, de la baza…

Un glob argintiu pentru profesia mea, unul albastru pentru realizari, unul rosu pentru nazuinte.

Am pus o ghirlanda pentru colegii mei de liceu, una pentru cei din facultate. Nu am uitat sa pun un glob auriu pentru profesorul de limba romana din liceu…

Am zambit si am pus un glob rosu pentru echipa mea de fotbal. Pentru ei am dat prima data cu pumnul in perete…pentru ei am ascultat ore in sir la radio…”Fotbal minut cu minut”

Un glob auriu…pentru vacantele de vara petrecute la mare si langa el unul rosu pentru primele tresariri stangace ale inimii.

Un glob argintiu pentru cartile citite..

Un glob albastru pentru un prieten senin si cinstit ca o dimineata de mai, un prieten care stie sa vada intr-un nor trecator…un calaret, un tigru…sau un monstru scuipand flacari.

Un glob rosu pentru un prieten descoperit, pentru un prieten care stie sa deschida o carte, care stie sa spuna ceea ce ai nevoie sa auzi pentru a uita…sau a-ti aminti…

Un glob argintiu pentru o prietena aparuta din senin, dintr-un loc surprinzator, o prietena neatinsa de uratenia traiului zilnic, de trecerea timpului…

Un glob auriu pentru doi prieteni regasiti de care mi-a fost dor…

Si in fine, o ghirlanda albastra pentru toti prietenii si amicii sinceri…

Am ajuns acum atat de aproape de varf!

Un glob pentru mama, dulcea mama, pentru care as trece marile inot, as trece muntii zburand, in al carei zambet vad lumini ingeresti…

Un glob pentru tata, ale carei cuvinte m-au ajutat sa cresc, ale carui povesti m-au ajutat sa cladesc, ale carui brate m-au tinut sa nu alunec.

Un glob pentru fratele meu, un om care nu a cedat si nu s-a lasat doborat, un om pe care il admir si care a realizat mult mai multe decat crede…

Un glob pentru iubirea mea…fara de care n-as fi niciodata completa. Pentru el…pentru ca m-a invatat sa fiu fericita, pentru el….pentru ca mi-a oferit fara egoism si fara sovaire intregul lui suflet.Cu o ghirlanda rosie adun toata familia mea…

Tremur acum, pentru ca steaua din varf e a ta…draga mea…si stiu ca mana ta e langa a mea cand o asez…asa cum a fost mereu…sora mea…

Pun acum instalatia…luminile…sclipind…sunt amintiri…sunt idei…sunt sperante…

Sarbatori fericite!!!

capsulatimpului

Dorul de tara sau porcul de Craciun…

Cum se poate manifesta dorul de tara?

E o intrebare la care m-am gandit adeseori dar nu pot da un raspuns personal, pentru ca nu l-am simtit niciodata. Nu am iesit in afara granitelor noastre dragi asa ca…

In schimb l-am vazut manifestandu-se la fratele meu intors din Spania. Da …a ingrosat si el randurile celor ce aduc valuta de sarbatori . In definitiv…inginer cu 5 mil in tara…In sfarsit nu despre asta era vorba…

Pe drumul spre Romania ma suna si-mi spune: “-Ai grija…vezi sa nu taie tata porcul. Il tai eu cu mana mea!”

Ciudat nu? Dar e dor de tara…asta e clar…dor de o banala traditie romaneasca…de a nu cumpara porcul de la supermarket.

Fratele meu s-a tinut de cuvant…nu i-a luat viata animalului ( cred ca a fost ultima data cand legile europene ne-au lasat sa “traumatizam” masa de Craciun) dar el l-a transat, el l-a portionat, el a aranjat sunca, a tocat carnea etc…

Si a fost fericit!!! A obosit  dar se simtea fericit…in tara lui…langa famile…murdar pana la umeri de grasime si sange

                                                                                                                                                                             capsulatimpului

Motanel…

Motanel, strengarel…

Se apropie sarbatorile si amintiri ale altor sarbatori se indeasa sa iasa la suprafata, incarcate de miros de portocale si scortisoara…cu zumzet vesel de clopotei…

Mi-am amintit de un motan…era iarna…viscol si il luam cu mine in camera in fiecare noapte…ca de…sa nu-i inghete labutele. Era cuminte si nu ma trezea decat dimineata, cand se baga in patura langa mine…torcandu-mi la ureche :”Trezeste-te si da-mi si mie drumul afara…si daca se poate si micul dejun…”In una din serile astea ma trezesc pe la 1-2 cu un fosnait insistent in camera. Deschid ochii…ma obisnuiesc cu intunericul si ce zaresc…motanila al meu se catara harnic in bradul impodobit si la fel de harnic despacheta bomboanele.

Se pare ca experienta i-a placut pentru ca a continuat noapte de noapte…mai tinea si dieta si se multumea sa se joace cu globurile. Si-a extins si aria de activitate…vecina noastra avea un brad mare mare si plin de bunatati. Si vine ea intr-un suflet la mama:”-Doamna pisoiul dumneavoastra mi se urca in brad si mananca bomboanele!!!” 

Acum ma gandesc…cat de uman era motanul meu..in definitiv eu insami mancam bomboanele din pom. Era o adevarata arta…sa desfac ambalajul, sa mananc bomboana si apoi sa o reasamblez astfel incat sa para neatinsa….cand desfaceam bradul constata si mama ca nu mai sunt decat hartii frumos colorate

Politica de stanga

La al XXXXX-lea congres…Geoana reales!!!

Fantastic…inimaginabil…senzational. Cum altfel decat cu scarba as fi putut privi ieri atat de mediatizata sesiune de alegeri in partidul nostru iubit. Am auzit discursuri care m-au umplut de uimire. Fantastic tupeul reprezentantilor stangii in Romania. Nici usturoi n-au mancat si nici la guvernare n-au fost atatia si atatia ani, in care au furat, mintit, manipulat…injosit.

Daca Romania este inca atat de jos fata de restul Europei este pentru ca am fost atatia ani comunisti…si ne incapatanam sa fim in continuare. Stanga ne invata sa supravietuim…atat…sa ne ducem traiul mizer de pe o zi pe alta. Nu ne invata sa evoluam…un ajutor social…un cornulet cu lapte…praf in ochi…tara sta pe loc si noi defilam…spre Europa.

Chiar vrem sa ajungem in Europa cu pantalonii in vine?Metodele de indobitocire a maselor functioneaza ceas in Romania…mai ales la tara.

Sa exemplific ca sa nu credeti ca-s orbita de ura. A trecut un an de la alegerile pentru primar in comuna Gura Ialomitei…comuna banala din judetul Ialomita…tipica pentru Baraganul romanesc.

De la revolutie incoace acolo nu au fost decat primari si consilieri PSD. Bun…Anul trecut dreapta avea in sfarsit un cuvant de spus. Pana atunci …ma simt obligata sa precizez…nimic nu s-a miscat in satul acela. An de an vedeam cum profesorii din cele 2 sate faceau vara curatenie in scoli incercand sa acopere gaurile din acoperisul scolii, sa vopseasca bancile ramase mostenire de zeci de ani…An de an vedeam ca nu mai putem intra cu masinile in sat pentru ca gropile din asfalt deveneau periculos de abrupte…an de an…gunoiul se strangea in afara platformei satului…si nimic…satenii votau linistiti cu Iliescu si ai lui…

A inceput campania…cine ar fi crezut ca poate fi o atat de mare incrancenare la o mana de oameni…

Uite asa…a venit Iliescu domnilor in vizita in sat…l-au asteptat cu paine si sare…pupand poala tatucului nostru national.

Dar..in sfarsit…ce m-a socat mai tare si mai tare: Unul din viitorii consilieri PSD este postasul satului. Si ce-au hotarat ei…sa mearga din casa in casa si sa le spuna ca le mareste pensia amaratilor daca ies ei la primarie…Au dat cadouri electorale…brichete si inca ceva…am uitat…erau satele pline de pozele si declaratiile lor sforaitoare. (Eu spun aici ce au facut ei si ceilalti nu au facut…ca sa nu aud “Da ce…ceilalti n-or fi facut la fel?!”).Aaaaa….si normal…au carat oamenii la vot cu masinile…

Satenii mei se pare totusi ca s-au desteptat pe undeva…n-au iesit ei din urna…a iesit dreapta…

Si urmarile…scolile au acoperis nou…pus de angajatii primariei, gradinitele au topogane si leagane, soselele s-au reparat peste noapte…cei cu ajutor social sunt chemati sa taie buruienile de pe marginea soselelor…gunoiul se strange unde trebuie..

Deci se poate…se poate domnule. Or fura si ei dar mai si lasa…nu pastreaza chiar tot.Ma intreb acum…oamenii vor aprecia sau peste 4 ani vor fi nemultumiti ca au fost pusi la munca si vor trece din nou la starea PSD-vegetativa…lasa ma ca merge asa…Nu stiu daca acest articol plin de obida merita sa ramana in  capsulaTimpului

Dar eu am simtit nevoia sa scriu…