OAMENI BUNI (original- “Silvio”)
“Se naste un maine dintr-un ieri blestemat
Vine el, vine, ca un accelerat.
Nu, nu ma plang prin cate-am trecut,
Se putea si mai rau, dar cine-a stiut ?
Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.
Sincer, cinstit, dar si treaz si destept,
Cand la usa iti bat, nu pomana astept.
Sunt un suflet hai-hui, cautand adapost,
Si de nu-ti e pe plac, imi gasesc eu vreun rost.
Ploaie v-aduc oricand ve-ti dori
Si soarele-l scot din norii cei gri.
In trupuri torn vlaga si adio dureri,
Iar visele tale nu mai sunt doar pareri.
Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.
Am dat ce-am primit, pan’ n-am mai avut ce,
Am luat ce mi-ati dat si n-am spus de ce,
Stii, te iubesc si etcetera,
Dar deschisa ti-e usa de spui: “Voi pleca”.
O spun cu frumosul, pot sa si strig,
Iti vine si plata, dupa orice castig
Cum orice placere se termina prost,
Plateste cat face, sa plangi n-are rost.
Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.
Azi sau maine, foarte curand,
Ma duc intr-o vale, un cantec sa-ti cant.
O sa-l cant, o sa-l strig, asculta-l si tu,
Ecou-mi raspunde de-am dreptate sau nu.
Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu. “
