Imagine

Vantul ii ciupeste obraznic obrazul. Zburda in jurul ei rasucindu-i-se in plete, alintandu-i gatul, sarutandu-I fugar buzele. Ea il alunga sagalnic. L-ar lasa si nu prea. Ii plac mangaierile strengarului nevazut si arata ca o zeita a toamnei cu ochii verzi scanteind de dor, cu pletele castanii fluturand ademenitor…
Pe banca rosie din parc ea asteapta…e un tablou romantic de toamna…raspandind parfum de mere coapte si de struguri. Oamenii trec si se opresc o clipa sa o admire si pleaca zambind si pastrand in suflet imaginea obrazului ei invapaiat, a gurii frematatoare, a rochiei subtiri si involburate de culoarea frunzelor tomnatice.
Ea asteapta…orele trec cioplind frisoane pe obrazul ei de zana a toamnei…
Copacul de deasupra ei se apleca sa-i vada tamplele si ochii. O frunza se smulse din imbratisarea lui si aluneca lin pentru o blanda infratire. Parea un tatuaj…pe umarul ei ….un simbol palid al timpului…

Precizare

Am primit o plangere…in scrisoarea adresata marelui carmuitor am spus ca el are franele orasului…Nu nu am gresit…Ar fi doar o problema. Franele de mult sunt in mainile cuiva…pe cand pune cineva mana si pe volan???

Scrisoare pentru primar

 Mi-a ajuns !!!! Nu mai suport!!!! Simt ca explodez!!!

Azi dimineata am avut o intamplare neplacuta…si am detaliat-o pe site-ul primariei! Clocotesc de nervi si trimit scrisoarea peste tot! Asa ca am scris-o si aici si va asigur ca am fost foarte politicoasa. Asta pentru ca e prima data cand ma plang de ceva. Daca va mai exista o urmatoare data tonul se va schimba…cu siguranta!

Domnule primar general,

 Sunt unul dintre multii alegatori care v-au oferit franele orasului nostru. Vi le-am oferit cu inima deschisa si cu incredere ca ne va fi mai bine. Admir faptul ca ati inceput atatea proiecte extrem de necesare orasului nostru. Am in schimb o mare nemultumire si am de asemenea convingerea ca sunt foarte multi in acest oras cu aceeasi problema. PETARDELE…POCNITORILE!!!…totul a inceput de ceva timp…cu ocazia meciurilor importante la fiecare gol, alaturi de strigaturile de rigoare…cate 20-30 de petarde. Daca au vazut ca merge s-au extins…orice meci, fie el de campionat sau de divizia B este marcat cu petarde…A mers si asta…nimeni nu a protestat cu nimic ( si aici ma refer la organele de ordine, evident). Au continuat, petardele bubuie pe strazile din cartiere, la orice ora…asa…pur si simplu…pentru ca se poate. Astazi, in drum spre servici, un grup de indivizi, mi-a aruncat la picioare o petarda, suficient de puternica incat sa ma sperie si sa-mi arda pantalonii. Nu cred ca a fost o banala intamplare care nu se va mai repeta. Cred ca este un fenomen care se extinde sub privirile ingaduitoare ale autoritatilor.

Intrebarea este: Cand se va interveni?? Cand se va intampla un accident? O spitalizare? Cand cetatenii obisnuiti satui de aceste manifestari golanesti vor iesi in strada si va vor sanctiona? D-le primar , eu mai am inca incredere in d-voastra…

Cu respect,

Un alegator

Prieteni…(1)

Nu stiu ce-mi veni azi…ma tot gandesc la vechiul loc de munca. Ne ne ne…sa nu credeti ca regret ca am plecat. Nici aici nu-i o atmosfera prea grozava dar macar imi platesc facturile :D.
Imi aduc aminte ce greu m-am acomodat dincolo…ce disperata eram ca nu puteam sta de vorba cu nimeni …fetele ieseau afara…iar eu stateam ca un popandau (suna mai bine decat ca o pupaza). Au trecut lunile si m-am apropiat de fete, nu-mi mai era rau dimineata de sila ca ma duc acolo. M-am apropiat mai ales de una din ele…desi paream total diferite. In realitate chiar nu eram : indiferente la rigorile « gurii lumii », iubim animalele, literatura, aceeasi echipa ( de fotbal :D), suntem cu capul in nori si vesnic indragostite( nu va ganditi la prostii…nu una de alta) .
Acum nu mai lucrez acolo dar relatia s-a pastrat si mi-e draga.
Oamenii care sa merite sunt atat de putini…oamenii care sa le pese si de cei din jur, sunt si mai putini. Locuim in puncte diferite ale orasului…si timpul nu ne permite sa ne vedem prea des, dar …traiasca Internet-ul si senzatia ca e acolo cand e nevoie…si la bine si la rau. De-aia sunt prietenii nu ?
Ce-mi veni ??? Uite asa…pana la urma datorita ei am mai inceput sa scriu si eu cate ceva…e normal sa-i aduc un mic omagiu nu ?…nu rade !!!!
Sincera sa fiu nu prea am chef sa scriu despre mine, las pe altii sa ma descopere daca vor, dar R. e o persoana despre care merita sa scriu. E speciala si gata. Nu stiu daca o place toata lumea si chiar nu ma intereseaza, o plac asa cum e…

“Barootys”

“Hy, my name is Pauline the poney and I’m a BAROOTY. My job is to keep things bright and clean.Just rub my soft tummy across your computer screen, TV, desktop or car dashboard. I’m warm, friendly and have been told, very cute. Just keep me near and use my soft tummy anytime. I’m very quiet and don’t eat much. I like to take baths in the washing machine.
But most of all, I love to keep things squeaky clean!”

Asa scrie pe foaia de prezentare a poneiului meu…de sters monitorul. E un dulce si nu o sa sterg niciodata ceva cu el. Interesanta e metoda prin care un anumit popor…nu spun care dar sunt multi si mici :D, scapa de rigorile pietei europene. Fiindca nu mai au voie sa comercializeze jucarii de plus pentru copii ( care nu intra in standard…) le-au transformat in jucarii de sters monitoarele…e 5 euro unul…si sunt multe modele.
Alegeti:ponei, cameleon,foca, ursulet, pisicuta, catel, tigrisor etc