Ploua …ploua

Ploua…gri si rece. Ploua cu noroi as putea spune dupa aspectul hainelor mele la 5 minute de la iesirea din casa.
O masina condusa de vreun frustrat pe care-l inseala nevasta, coteste brusc si calca in ditamai baltoiul in dreptul meu. Oricate reflexe as avea nu pot sari gardul viu de 1 m inaltime. Apa murdara imi siroieste acum incepand de la umar…as putea renunta la umbrela pentru ca deja ma incomodeaza. Fara sa am grija ei poate as reusi sa execut corect slalomul printre mocirlele si baltile iubitului nostru Bucuresti.
Ajung in fata unui santier de constructii ( de ce merg pe jos ??? pentru ca nu am loc in 41 si risc sa fiu strivita)…Muncitorii se feresc de ploaie si ma rateaza astazi…cu 20 de fluieraturi mai putin pe agenda de zi inaintez curajoasa si plina de sperante. Ne ne ne…un « gipan » gri metalizat, mare cat un tanc e parcat fix in mijlocul trotuarului. Nu disper si-l ocolesc amabila, ca un simplu pieton aflat pe drumul lui legal….Tocul stang mi se afunda in noroiul galben si clisos specific santierelor. Il smulg cu greutate reusind miraculos sa-mi pastrez si echilibrul. Din pacate psihicul incepe sa-mi cedeze si incep sa « construiesc » arborele genealogic al soferilor din trafic, primarilor din Bucuresti, bucurestenilor in general…
In sfarsit…plina de apa si noroi pana la gat ajung la servici. Ma asteapta deja 2 mailuri care semnaleaza erori…iarasi stau pana la 8 deseara…

Acum beau un ceai verde si-mi injur in gand colegii…mai ales pe cei care au masina si li se pare amuzant aspectul meu … plouat…