Rataciri

Clipa s-a sfaramat ca o oglinda veche si bucati ascutite s-au imprastiat peste tot. Mi-am ranit talpile in cioburile clipei. M-am lasat in genunchi de durere si mi-am ranit genunchii.

Plangeam si lacrimile se spargeau izbindu-se de caldaramul inghetat al suferintei. Se spargeau si-mi muscau cu cruzime palmele sprijinite de podea.

A venit un nor deasupra mea…Picaturile de ploaie au spalat caldaramul viselor mele. Dar ploaia era rosie si mirosea a a rugina si sange…

Am deschis gura sa strig dar apa ma ineca salbatica si neinduratoare…

M-am ridicat tremurand si strigand : Gata! Cea care zace aici nu mai sunt eu!!!

Si noul eu a pasit curajos…in lumina…

Imagine

Vantul ii ciupeste obraznic obrazul. Zburda in jurul ei rasucindu-i-se in plete, alintandu-i gatul, sarutandu-I fugar buzele. Ea il alunga sagalnic. L-ar lasa si nu prea. Ii plac mangaierile strengarului nevazut si arata ca o zeita a toamnei cu ochii verzi scanteind de dor, cu pletele castanii fluturand ademenitor…
Pe banca rosie din parc ea asteapta…e un tablou romantic de toamna…raspandind parfum de mere coapte si de struguri. Oamenii trec si se opresc o clipa sa o admire si pleaca zambind si pastrand in suflet imaginea obrazului ei invapaiat, a gurii frematatoare, a rochiei subtiri si involburate de culoarea frunzelor tomnatice.
Ea asteapta…orele trec cioplind frisoane pe obrazul ei de zana a toamnei…
Copacul de deasupra ei se apleca sa-i vada tamplele si ochii. O frunza se smulse din imbratisarea lui si aluneca lin pentru o blanda infratire. Parea un tatuaj…pe umarul ei ….un simbol palid al timpului…

Precizare

Am primit o plangere…in scrisoarea adresata marelui carmuitor am spus ca el are franele orasului…Nu nu am gresit…Ar fi doar o problema. Franele de mult sunt in mainile cuiva…pe cand pune cineva mana si pe volan???