Parerea altora…conteaza?

“Terifiaţi. Aşa au rămas profesorii şi cercetătorii americani sosiţi în România cu burse Fulbright pentru a preda sau pentru a derula proiecte de cercetare în instituţiile de învăţământ româneşti. Americanii au participat, ieri, în Capitală, la un seminar de orientare, unde reprezentanţii Ambasadei SUA la Bucureşti s-au străduit, prin exemple numeroase, să le arate conaţionalilor că, să te afli în România anului 2006, e aproape ca şi cum ai juca într-un film de aventuri, în care trebuie să fii tot timpul pe fază. “Este aceasta o ţară dintr-acelea în care trebuie să anunţi la consulat că ai sosit, ca să aibă grijă de tine?”, a întrebat Therisa Rogers, profesoară de ştiinţe sociale, iar răspunsul a sosit imediat de la consulul general, Bryan Dalton: “Da, este!”. Copiii străzii “te înconjoară şi pot fi foarte agresivi, te dau jos din picioare, îţi rup hainele”, “purtaţi în geantă biscuiţi pentru câinii vagabonzi”, “criminalitatea şi corupţia sunt probleme la ordinea zilei”, “în România sunteţi ţinte în mişcare: dacă nu sunteţi atenţi, veţi fi victimele furturilor de buzunare, schimburilor valutare ilegale”, “să conduci maşina în România e extrem de periculos, pentru că aici e o cultură a şofatului foarte agresivă; dacă vreţi să conduceţi, trebuie să aveţi o poliţă de asigurare foarte bună”, “fiecare drum din România e un drum de ţară, de 15 ani nu s-au băgat bani în infrastructură”, “faceţi vaccinul antigripal ca să nu fiţi voi veriga care lipseşte între gripa umană şi gripa aviară”, “apa de la robinet nu e bună” sunt câteva dintre avertismentele date de oficialii Ambasadei SUA.

Nu vă fie frică să loviţi copiii străzii!”
“Copiii. Ei sunt cel mai periculos lucru pe stradă sau la metrou. O să-i vedeţi, au 7-8 ani, poate şi mai mari, dar par mici pentru că sunt prost hrăniţi, şi pot fi foarte agresivi. Nu vă fie frică să-i loviţi! Protejaţi-vă pe stradă, puteţi fi înconjurat de copii, în plină stradă, în miezul zilei. Dacă se întâmplă asta, nu staţi pe loc, intraţi într-un magazin, mişcaţi-vă! Nu vă aşteptaţi să primiţi ajutor de la cineva, oamenii trec pe lângă voi fără să se oprească”, le-a spus americanilor, pe un ton cât se poate de serios, Robert Weitzel, Regional Security Officer în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti. Acesta i-a avertizat pe profesori şi asupra altor pericole care te pândesc în stradă: “Sunteţi ţinte în mişcare! Vine un individ la tine, zice: I’m from the Militia! Where is your passport?, tu, ca un tip care nu vrei să faci probleme, scoţi şi aia, şi cealaltă, şi te trezeşti apoi că nu mai ai cheile de la hotel sau cartea de credit… Feriţi-vă să schimbaţi banii pe stradă, puteţi fi victimele furturilor! Se mai întâmplă, de pildă, să te abordeze unii ca să schimbi bani, în câteva clipe apar şi alţii lângă tine care zic că sunt de la poliţie şi că încalci legile, după care 6 mâini, 8 mâini te buzunăresc şi nu mai ai ce să faci! Plus că sunt mai multe feluri de bani pe piaţă, chiar şi eu sunt dezorientat”. Noaptea? Noaptea e mai bine să staţi acasă, a lăsat să se înţeleagă oficialul american: “Dacă frecventaţi cluburile sau umblaţi pe străzi după 12 noaptea, vă jucaţi cu focul. Se întâmplă o sumedenie de lucruri după miezul nopţii. E un loc foarte diferit de ceea ce ştiţi!”. “Staţi departe de câinii vagabonzi, există cazuri de turbare în România. Nu încercaţi să despărţiţi câini care se bat, purtaţi în geantă nişte biscuiţi pentru câini, pentru orice eventualitate”, le-a spus bursierilor Fulbright Mary Anne Murphy, Foreign Service Nurse Practitioner de la ambasadă, iar profesorul Jack Ranger Friedman, care a mai stat câţiva ani în România, le-a oferit colegilor soluţia: “Rezistaţi impulsului de a mângâia câinii, oricât de drăguţi ar părea. Pentru că stăteam într-o zonă plină de câini, obişnuiam să car o umbrelă cu mine şi, când se apropia haita, pac!, desfăceam umbrela”. “Maşinile foarte puternice gonesc pe străzi, aproape de asfinţit, când ar trebui să încetinească. E un trafic foarte diferit aici, eu sunt hipertensiv, încordat, după un drum cu maşina. Sfatul meu e să conduceţi pe o distanţă foarte scurtă prima dată, ca să vă familiarizaţi”, le-a atras atenţia profesorilor John Rodgers, Economic Section Chief în cadrul ambasadei. “Adică ne spuneţi să mergem numai cu trenul?”, a întrebat Lou Ann Ange, care va preda la Cluj. “Cu trenul sau cu avionul!”, a sosit răspunsul, cu observaţia că trenurile de noapte sunt şi ele periculoase şi că nu trebuie frecventate de unul singur, “ci numai însoţit de cineva, ca să puteţi dormi cu rândul”.

“Afirmaţiile lui Băsescu pot crea probleme”
Americanii au mai aflat de la reprezentanţii ambasadei că România e un aliat puternic al Statelor Unite, că “aici preşedintele Bush e mai iubit decât în State”, că nu sunt organizaţii teroriste care să lupte împotriva guvernului, dar că afirmaţiile preşedintelui Băsescu ar putea să atragă atenţia. “E grozav că avem un aliat ca România, dar remarcile preşedintelui, foarte categorice, gen: Suntem cu voi în Irak!, Suntem cu voi în Afganistan!, ar putea să aducă probleme. Nu vrem ca duşmanii noştri să gândească: Hmm! Marea Britanie? Am fost pe-acolo… România? N-am fost…”, a declarat acelaşi Robert Weitzel. Climatul politic autohton a fost şi el descris în detaliu de Theodore Tanoue, Political Section Chief: “E o ţară foarte politizată, cu o cultură politică hiperactivă şi cu un pic de latin drama. Veţi vedea că tot ce se întâmplă în ţară are conotaţii politice, chiar şi venirea voastră aici. Este o ţară proamericană, care se luptă, însă, cu multe rămăşiţe din trecut. Se discută foarte mult în această perioadă despre lustraţie, despre backgroundul politicienilor actuali. De asemenea, se aduce în discuţie şi chestiunea alegerilor anticipate: România are un preşedinte puternic, dar şi un premier puternic, care vin, însă, din partide diferite”.

Atenţie la mâncare!
“În România, oamenii se îmbolnăvesc adesea din pricina apei ori a mâncării. Beţi apă îmbuteliată, dacă vreţi să beţi apă de la robinet, fierbeţi-o întâi. Nu ştiţi ce e în apă, iar ţevile sunt foarte vechi. Spălaţi toate fructele. Alegeţi un restaurant pe care vi l-a recomandat cineva şi care este curat. Comandaţi mâncăruri gătite, chiar dacă aveţi chef de o salată. Gătitul omoară orice! Spălaţi ouăle. Puiul, numai gătit, pentru că aici au fost câteva focare de gripă aviară. Faceţi-vă vaccinul antigripal. Doar nu vreţi să fiţi voi veriga care lipseşte între gripa umană şi gripa aviară!”, a stârnit rumoare în sală Mary Anne Murphy, care i-a pus la curent pe profesori cu chestiunile de ordin sanitar. Sfatul final, “apelaţi la un terapeut dacă simţiţi că nu faceţi faţă”, a pus capac. Din sală se-auzea numai: “Terrifying! Terrifying!”
“

Acesta este un articol luat din ziarul Adevarul…e dureros…si cand o spun altii e si mai dureros. Pentru ca noi ne punem “ochelarii” de cal si mergem…spre Europa cica…

Tot de la ploaie mi se trage…

Cateodata as vrea sa stiu pe ce oameni ma pot baza…dar mi-e teama ca as sfarsi prin a fi extrem de dezamagita.
In definitiv ce inseamna prietenii ? E un termen destul de folosit si de multe ori folosit prost. Altfel inteleg eu notiunea de prieten decat , se pare, o inteleg cei din jurul meu. Nu stiu daca poezia asta m-a starnit…poate doar m-a facut sa ma gandesc, ca in definitiv doar singuri putem reusi….

“Daca” - Rudyard Kippling

“De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;
Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu “

Ploua …ploua

Ploua…gri si rece. Ploua cu noroi as putea spune dupa aspectul hainelor mele la 5 minute de la iesirea din casa.
O masina condusa de vreun frustrat pe care-l inseala nevasta, coteste brusc si calca in ditamai baltoiul in dreptul meu. Oricate reflexe as avea nu pot sari gardul viu de 1 m inaltime. Apa murdara imi siroieste acum incepand de la umar…as putea renunta la umbrela pentru ca deja ma incomodeaza. Fara sa am grija ei poate as reusi sa execut corect slalomul printre mocirlele si baltile iubitului nostru Bucuresti.
Ajung in fata unui santier de constructii ( de ce merg pe jos ??? pentru ca nu am loc in 41 si risc sa fiu strivita)…Muncitorii se feresc de ploaie si ma rateaza astazi…cu 20 de fluieraturi mai putin pe agenda de zi inaintez curajoasa si plina de sperante. Ne ne ne…un « gipan » gri metalizat, mare cat un tanc e parcat fix in mijlocul trotuarului. Nu disper si-l ocolesc amabila, ca un simplu pieton aflat pe drumul lui legal….Tocul stang mi se afunda in noroiul galben si clisos specific santierelor. Il smulg cu greutate reusind miraculos sa-mi pastrez si echilibrul. Din pacate psihicul incepe sa-mi cedeze si incep sa « construiesc » arborele genealogic al soferilor din trafic, primarilor din Bucuresti, bucurestenilor in general…
In sfarsit…plina de apa si noroi pana la gat ajung la servici. Ma asteapta deja 2 mailuri care semnaleaza erori…iarasi stau pana la 8 deseara…

Acum beau un ceai verde si-mi injur in gand colegii…mai ales pe cei care au masina si li se pare amuzant aspectul meu … plouat…

Stereograme

Am gasit cu ce sa ma distrez la servici…cand seful sta cu spatele. De fapt daca se intoarce si ma vede….se va intreba ce-i cu mine de ma concentrez asa arzator , de parca stau sa inghit monitorul

“Stereograma = O imagine, sau o pereche de imagini, care, vizualizate corespunzator produc impresia unei imagini 3D. Luand o pereche de fotografii cu un f. mic unghi deviatie intre ele si apoi vizualizand fiecare imagine cu un ochi se poate realiza o astfel de stereograma.

Ceea ce este uimitor este ca efectul 3D poate fi produs atunci cand, privind cu ambii ochi o singura imagine, ii defocalizam un pic. Atfel de stereograme se numesc “stereograme cu puncte aleatoare”.

Incercati asa: apropiati imaginea de ochi la cca 5 cm. Fara sa focalizati privirea pe imagine, priviti tot timpul inainte, intr-un punct fix, aflat in spatele imaginii. Indepartati incet imaginea de ochi, privind tot timpul in acelasi punct din spatele imaginii. Teoretic, cand imaginea se afla la 30-40 cm de ochi, ar trebui sa o vedeti 3D.

Ideea e sa focalizezi privirea in asa fel incat fiecare 2 elemente ce se repeta, sa le vezi ca una. Poti face asta focalizand undeva in departare , ori undeva intr-un punct intre ochi si imagine. Din pacate , eu in felul asta in loc sa le vad iesite in afara, le vad pe negativ, in interior.Functioneaza pe acelasi principiu ca si imaginile pe care le vezi cu ochelari 3d (rosu-albastru sau cei cu cristale lichide).
In principiu, se ia o imagine in nuante de gri (unde negru rep inaltimea maxima , iar albul cea minima), si cu un programel se genereaza un “noise” stereotipic, dar in care fiecare 2 elemente alaturate, suprapuse de ochiul uman, dezvaluie nivele de pseudo-relief.

Recomandare (ingrijirea ochilor): Daca lucrezi toata ziua la computer, fa o pauza din cand in cand. Priveste in gol, ca atunci cand incerci sa deslusesti stereograme* sau tinteste cu privirea un punct fix foarte indepartat (poate fi coltul opus al tavanului, antena de pe cladirea de vizavi, varful unui copac de peste drum). Nu te incorda sa observi ceva, secretul este sa-ti relaxezi ochii.
Stereograme-imagini bi-dimensionale care privite intr-un anumit mod (concentrat, de la o anumita distanta, dintr-un anumit unghi) dau impresia unor imagini tri-dimensionale. “

Si linkul AICI

Rataciri

Clipa s-a sfaramat ca o oglinda veche si bucati ascutite s-au imprastiat peste tot. Mi-am ranit talpile in cioburile clipei. M-am lasat in genunchi de durere si mi-am ranit genunchii.

Plangeam si lacrimile se spargeau izbindu-se de caldaramul inghetat al suferintei. Se spargeau si-mi muscau cu cruzime palmele sprijinite de podea.

A venit un nor deasupra mea…Picaturile de ploaie au spalat caldaramul viselor mele. Dar ploaia era rosie si mirosea a a rugina si sange…

Am deschis gura sa strig dar apa ma ineca salbatica si neinduratoare…

M-am ridicat tremurand si strigand : Gata! Cea care zace aici nu mai sunt eu!!!

Si noul eu a pasit curajos…in lumina…